„[ianuarie 1986]

 

Dragă poete Aurel Dumitrașcu,

 

Ultima dumitale misivă m-a pus serios pe gânduri, în multe privințe. Ai, desigur, motive să fii supărat și-ți înțeleg întrutotul iritarea. Iată, a trecut jumătate de an de când am reușit să înființăm Cenaclul creatorilor de literatură din Neamț[1], cenaclu menit să fie profesionist, al unor profesioniști ai scrisului (motiv pentru care, pe alocuri, el apare ca un cenaclu al scriitorilor, cum în condiții normale ar fi trebuit să fie și să se denumească). Nu e vorba de o „grupare“, nici de o „echipă“, nici de o „familie“ sau mai știu eu cum, ci de o modalitate – cea mai la îndemână – de a atrage atenția asupra mutațiilor pe care le-a cunoscut în acest colț de țară, spiritualitatea creatoare, viața literară – hai s-o numim așa!
Sigur, în componența sa au intrat, volens nolens, și oameni care puteau foarte bine să mai aștepte sau care încă nu au o conștiință scriitoricească formată. Sunt și câţiva „amatori“ deveniți peste noapte scriitori într-un fel sau altul, dar sunt între cei 20 de membri și oameni „de caracter“, de loialitate pentru verbul tipărit și care nu-și trădează cu una, cu două, menirea pe pământ. Între aceștia nu voi ezita niciodată să te consider și fie și faptul că această coeziune „în doi“ există e suficientă pentru a justifica prezența noastră, a amândurora, într-o activitate publică precum aceasta. Sigur, aceasta nu e totul.
Amicul Lucian Strochi mi-a arătat și mie articolul cu pricina[2]. Cred că nu este vorba de o omisiune intenționată. Am înțeles că articolul a stat vreun an de zile în redacție, până să intre așa cum a intrat și, probabil, când l-a conceput avea motive (poate, cine știe?) să nu te treacă. Chestiunea însă mi se pare minoră, în devenirea noastră, a tuturor.
Eu însumi am suportat destule omisiuni răuvoitoare de prin tot felul de bilanțuri ocazionale sau „regizate“. M-am mirat pe moment, apoi nedumerirea mea a trecut de domeniul uitării. Cât privește spinoasa și delicata chestiune a plastografiilor lui Daniel Corbu[3], despre care am cunoștință lucruri foarte vagi, nu pot să nu-mi manifest uimirea – perplexitatea aș spune. Nu știu după cine a „preluat“ și ce anume a preluat, dar dacă lucrurile stau așa, înseamnă că a pornit pe un drum lăturalnic, pe care istoria literaturii va ști să-l răsplătească așa cum se cuvine.
Nu vreau – nici nu-mi trece prin cap – să accept vreun moment „neutralitatea“ dumitale vis-à-vis de un cenaclu al cărui fondator îmi place să te consider.
Cred că săptămâna viitoare – pe 30 ianuarie – (joi, adică) vom face o primă întrunire pe acest an, la sediul Muzeului de Istorie, unde va fi locul permanent de întâlnire, într-o încăpere pe care încercăm să o mobilăm cât de cât în acest scop. Va trebui să vii, mai ales că întrunirea are un anume scop (vei afla atunci). Dar, până la întrunirea de joi, s-ar putea ca D.R.P.[4] să vină la punerea în scenă a spectacolului său[5], la T.T.[6] (sâmbătă, 25 ianuarie), când ne propunem să avem o întâlnire cu el. Dacă vine! Lucrurile sunt neclare. Bunghez[7] nici nu a vrut să mă informeze de o asemenea venire, am aflat de ea pe căi lăturalnice. Observi, cred, câţi de pe margine au să obstrucționeze existența cenaclului și n-aș vrea ca și din interiorul lui să existe fricțiuni dureroase, neantizante. Promit să te sun dacă aflu ceva cert. Deși n-ar fi rău să dai o fugă aici, pentru premieră.
Spectacolul e foarte bun și se merită.
Aștept să ne revedem. Cred că avem încă multe să ne spunem. Soluția ideală este să ne scriem, mai departe, cărțile noastre în liniște și curățenie sufletească.
Te îmbrățișez prietenește,

Cristian Livescu

 

[1] Cenaclul creatorilor de literatură din Piatra Neamț a fost înființat la 9 iunie 1985.
[2] Este vorba de articolul „Noile capitale ale culturii – Piatra Neamț“, semnat de Lucian Strochi în „Scînteia Tineretului“ nr. 11 374 din 24 decembrie 1985. În cadrul articolului sunt menționate „nume deja intrate in conștiința publicului sau a criticii literare“ (Cristian Livescu, Constantin Munteanu, Dumitru Buznea, Daniel Corbu, Emil Nicolae, Victor Stan, Adrian Alui Gheor­ghe, Mădălina Canură, Dumitru Chioaru, Radu Florescu, Gheor­ghe Hibovschi, Ion Cîrnu etc.), Aurel Dumitrașcu fiind omis.
[3] Vezi corespondența către Elisabeta Vartic – Către Elisabeta Vartic – AUREL DUMITRAȘCU (aureldumitrascu.ro)
[4] Scriitorul și academicianul Dumitru Radu Popescu.
[5] „Acești îngeri triști“, în regia lui Nicolae Scarlat, a avut oficial premiera pe 26 decembrie 1985. Din distribuție făceau parte, printre alții, Oana Pellea, Claudiu Istodor și Maia Morgenstern.
[6] Teatrul Tineretului din Piatra Neamț
[7] Profesorul Gheorghe Bunghez, la acea dată director al Teatrului Tineretului din Piatra-Neamţ.

Leave a Reply

Your email address will not be published.