Iași, 4 XII 1985*
Dragă Au[răule],
Cetirăm ieri-alaltăieri cu Anișoara scrisa-ți și mult ne înveselirăm. Și nu puțin ne întristarăm. Rîserăm cu un ochi de încurcătura ta, ePISTOLARULE; plînserăm cu celălalt pentru instanța ta maternă, dar ne păstrarăm în stare de veghe ochiul terț, ochiul pineal, cel cu care voiorizăm viitorul, nous autres voyeurs de l’avenir, mirones del parvenir și așa mai departe. Griji nu-ți fă, băiete; nu e cazul. Avem pentru vacanță o invitație în Țara Zarandului, și nu-i exclus să-i dăm curs: drumul e lung, însă pe drum de fier, dign de orice pionier (nu și de un cabanier). Doar în neșansa unor groaznice înzăpeziri ne-om roti prin tîrgul bahluvian. Altminteri, totu-i o.k., bătrîne eretic sabasean ˂ și neneglijabil erotoman, erotomeloman, adică aUscultător al muzicii sexului propriu la joncțiunea cu al aproapelui S!
Serbări multiple!
Maurice Blanchot
P.Ș. – Trecui prin Ubucurești și, amintindu-mi narațiunea sabaseană despre bizareriile de la Numele poetului, nu m-am abținut deloc. Într-o recentă zi de vineri, am călcat pe acolo, invitați – firește – de patron: nu am fost dezamăgiți. În cinstea noastră un fervent al cenaclului a relansat, la concurență cu Barthes, termenul de… cititură. Restul e nepovestibil, restul l-aș putea numai juca, mima, mai ales un proiect de aruncarea lui Ion Gheorghe pe fereastră, un proiect de defenestrare a poetului.
S-a întors d-l L. R.* din Șvițera și povestește, povestește, povestește…
Ți-a rămas, cred, o cheie pițuliană în labele-ți ce inumerabile ombilicuri continuă să mîngîie.
Je t’embrasse fraternellement,
IDEM
* Scrisoare inedită aflată în Arhiva Aurel Dumitrașcu
** Probabil profesorul Liviu Rusu
