5 sept. ‘80
Dragă Aurel,
După cum îți poți da seama (îmi tremură mîna!) îți scriu din… mers. Cu un pas vesel mă îndrept spre Slobozia, orașul de baștină al poetului Mircea Dinescu și a nu mai puțin (ne)cunoscutului critic Mihai Ungheanu.
Desigur, tot aici se află și Inspectoratul Școlar al Județului Ialomița, al cărui umil slujbaș am devenit prin repartiție guvernamentală!
Tînăra profesoară de lb. română se prezintă (cu oarecare întîrziere, e drept) la datorie. Ea este foarte convinsă că țara are nevoie de ea la Borcea, pe malul stîng al Dunării noastre cea de toate zilele. Cu un entuziasm specific vîrstei, tînăra profesoară de lb. română își părăsește casă, masă, bărbat, mamă, prieteni, motan, oale, ulcele, asfalt, cafea, tramvai, lift, benzinării, „Bulandra“, filarmonică, duș, calorifer, N. Manolescu, lumină electrică, morți, amanți, lup alsacian, etc., etc . … pentru că ea este foarte convinsă că ultimele generații de copii nu sînt niște generații de cretini! Ea vrea să întoarcă Borcea pe dos. Ce atîta tradiționalism! Să vezi tu structuralism și alfabetizare (inclusiv primarul și alte „cadre“ locale)! Să vezi tu popularizarea noii generații de poeți, să vezi tu Nichita și Eminescu; doamne, cîte planuri din „cuțite și pahară“.
După cum vezi, asta e!
S-au[1] nici măcar asta.
Să nu mă înțelegi greșit. Nu mă plîng.
Îmi este doar teamă. O singurătate cu cuțitul în dinți începe să-mi dea tîrcoale. Mai cunoaștem noi această stare și pe alte căi, nu-i vorbă, dar asta se vrea cu totul specială. Și cînd te gîndești că abia aștept să-i văd pe copiii ăia. Le-am cumpărat și bomboane de la Capșa – nu mint.
În jur, cîmpie, cîmpie și pe urmă o altă cîmpie…
Ah, cum stă recolta neculeasă!
Vom avea necazuri anul ăsta. Hmm, neglijența!
Da.
Îmi place foarte tare ce face Liviu Ioan Stoiciu – i-am citit mai de mult o pagină în „Amfiteatru“. În măsura în care ar accepta i-aș propune să ne scriem.
Mă rog, după cele scrise mai sus nu cred să-i inspir încredere. Dar, cine știe! Poate că totuși încearcă.
Am început să mă interesez de o „colecție“ Convingeri. Nu am decît cîteva numere, dar după ce va începe Cenaclul voi putea să-ți trimit (sper) toți anii. Deci pe la sf. lui septembrie veți putea vedea și „minunea“ de la Convingeri.
Într-adevăr, o minune.
Despre ceilalți, ce să-ți spun.
Mircea[2] este la București, trebuie să-i iasă cartea prin octombrie (noiembrie)[3], odată cu Magdalena Ghica. Și lui Traian[4] trebuie să-i iasă a doua carte („1, 2, 3… sau“[5]).
Florin Iaru este la Galați, mai are 1 an de stagiu; după cîte am auzit și el apare în ’81.
Elena Ștefoi, Matei Vișniec, Dan Ștefan Mera sînt tot în București. Romulus Bucur la Arad. Alex. Mușină pe lîngă Brașov. Ion Stratan repetă anul, Magdalena Ghica pleacă cu o bursă în Grecia. Și cam atît. Am înțeles că te interesează și adresele lor. Îți promit să-ți fac rost de ele, în curînd.
Nu prea sînt într-o stare potrivită discuțiilor, dar nu te teme. Îmi va reveni gustul ăsta, care rămîne în firea munteanului, orice i s-ar întîmpla.
Te salut,
Madi
P.S. Aștept vești și, cine știe, poate veniți într-o Luni.
Întotdeauna, Luni.
M.
P.S. Salutări și din partea lui Radu. Pe el îl vei putea găsi aproximativ într-o lună în București. Dacă veniți, nu vă faceți prbleme de casă. Tocmai vrem să ne cumpărăm și un al treilea pat, așa că…
Salut.
Din volumul în curs de apariție
Aurel Dumitrașcu – „Opere. Corespondență“, vol. 2
[1] În original. Subliniat de Aurel Dumitrașcu.
[2] Mircea Cărtărescu.
[3] Volumul „Faruri, vitrine, fotografii…“, apărut la editura Cartea Romînească.
[4] Traian T. Coșovei.
[5] Volum apărut la editura Albatros, în 1980.
