Borca, 5 aug. 1980 Te salut, neliniștitule! Mulțumesc pentru „Napoca“[1]! Îmi plac scrisorile tale. Pentru că-mi dau ocazia să nu fiu de acord cu ceea ce spui în unele locuri, ori aceasta e o minunată condiție împotriva plictiselii, mă refer la posibila plictiseală epistolară. Cred că la noi nu…
Tag: scrisori
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Sorin Grecu: „Mă simt nespus de sărac, ca o Grecie fără temple!“
Borca, 23 mai 1980 Te salut, dragul meu! Câte o cioară cade prin noi, nu știu dacă tu ai văzut vreodată cum, uneori, câte un deal pleacă, își iese din fire, se mută peste copaci, acoperă albii, face din pâraie niște portocale stoarse, poate un fel de șoșoni pentru pribegii…
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Geo Dumitrescu: „Nu pot pricepe cum de uită tot mai mulți ce e omul, în favoarea banilor!“
Borca, 5 Ian. 1980 Bună ziua, Geo Dumitrescu! Nu v-am scris din vară, de prin august! Deși fiecare scrisoare pe care v-am scris-o era o mâhnire învinsă. S-ar putea ca atunci când ne pierdem patetismul să devenim de o muțenie stoică, sau de o imbecilitate deprimantă. Cred, totuși,…
INEDIT Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Dana Pîntea: „Partidul a făcut totul ca să mă îmbolnăvească.“
BIENALA DE ARTĂ PLASTICĂ „LASCĂR VOREL“[1] Joi, [7 septembrie] 1989 Draga mea dulce, Poate că n-o să-ți scriu în fiecare zi, nici nu-mi propusesem una ca asta, însă, uite, am și-n seara aceasta dor de vorbă cu tine. Poate și pentru că e cald în casă. Afară,…
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Magda Cârneci: „Cât oportunism de ultimă speță!“
22 martie 1989 Draga mea, Nu au putut să-ți scriu mai repede, pentru că multe zile după ce m-am întors de la București am continuat să fiu afectat că nu te-am întâlnit. Nu știu de ce nu am reușit să ne vedem?! Poate că tu nu ai vrut neapărat…
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Magda Cârneci: „Fără darul elecției nu se mai poate supraviețui într-un sistem imbecilizat în toate direcțiile.“
Borca, 29 decembrie 1988 Draga mea, N-aș putea să trec în celălalt an fără să-ți vorbesc, fără să-ți scriu această scrisoare. Și nu doar că m-aș simți vinovat, dar ar fi în deplină neconcordanță cu ceea ce păstrez întotdeauna pentru tine. E vorba de o emoție aparte, pe…
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Magda Cârneci: „Uneori numai intoleranța mai poate deratiza câte ceva!“
Borca, 20 februarie 1987 Dragă Magda, Nu țineam să-mi scrii neapărat, dar nu mi-ar fi plăcut să nu-mi fi scris. Găsirea tonului just rămâne, se vede, o problemă pentru toate taberele și indiferent de teritoriile din care „vin“ aceste tabere. Mă gândesc, însă, că nu tonul este important…
Aurel Dumitrașcu – Ultima scrisoare către Prințesă: „Mai devreme sau mai târziu, dreptatea este a celor «excluși», a celor împinși sub tramvai!“
Borca, 10 august 1988 Draga mea, Îți scriu câteva rânduri, ca să nu-ți mai faci probleme, deși numai așa ceva nu-ți faci – în ceea ce mă privește. Mi-au ajuns 14 zile de spital. Voi continua să-ți mulțumesc pentru ele. Regret că am rămas cu acest sentiment, că…
Aurel Dumitrașcu către Emilia Amariei: „Cel mult pot muri! Sper că nu de silă, cum se moare acum în special.“
Borca, 10 mai 1982 Bună ziua, Mili! Îți scriu târziu, în ultimul timp am continuat să fiu terfelit de frigul ce nu mai pleca, de așteptarea la care mă supune (de câteva luni) editura „Cartea Românească“. Pentru că te saturi și de așteptat. Acum câţiva ani era mai…
INEDIT Aurel Dumitrașcu către George Stanca: „Dacă toți ar avea conștiința lui Stoiciu ar fi foarte puțini mulgători în poezia română!“
Borca, 22 aprilie 1982 Bună, dragul meu George! Vin cu întârziere. Am umblat prin păduri și orașe, împrăștiat prin aceleași orezării de cuvinte, blasfemiind, aşteptând bicicleta cu care să pot urmări vânturi mai calde. Sunt lihnit de toate după iarna asta prea împuțită, nici nu știu cum mai…