3 noiembrie ‘82 (dimineața, între 3 și 4) Toate nopțile tale în care ți-e teamă de tine, în care nimic nu reușește să te […]
Inedit Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Ioana (3): „Munții aceștia vor ști mereu să apere tot ce am imaculat, chiar dacă voi pleca!“
Borca, 21 oct. 1980 Bună seara, Ioana! Încerc să mă adun! Prin tine! Știi, mi-era frică de ceva: că n-o să-mi scrii. Dar îmi […]
INEDIT Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Bobocilă: „Dumnezeu spune că nu sunt vinovat!“
Spitalul Fundeni, 19 aprilie 1989 Paia, Aș vrea să pot scrie cândva despre după-amiezile mizerabile din spitale. Un spleen cu totul special pe […]
INEDIT Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Prințesă (3): „Ca să pot rămâne bun, este necesar să fiu intolerant cu proștii“
19 octombrie 1987 Minune dulce, De vreo două ore tot scriu și rescriu un poem de care nu-s mulțumit, deși am sentimentul că […]
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Sorin Grecu: „Trebuie să fim lucizi întotdeauna, chiar și când suntem mângâiaţi!“
BORCA, 13 ian. 1981 Te salut, Sorine! Tocmai m-am întors de la București! Și tocmai am primit cuvintele tale! Am plecat în 1980. Cu […]
Inedit Aurel Dumitrașcu: „Tu știi că ești dintre cei vorbiți cu zeii“
Pleci la Pârâul Ungurului. Curând după aceea începe să plouă. O ploaie albă, cețoasă, cu scurte iluminări; o îmbălsămare cu răcoare. Te afunzi prin pădure, […]
Inedit Aurel Dumitrașcu: „Erau multe mere putrede prin patrie cândva!“
Cândva spuneai că între oameni nu există decât diferențe de posturi. Trebuie spus: diferențe de posturi și de conștiință. Aseară ai avut o discuție cu […]
INEDIT Aurel Dumitrascu – „40 de scrisori de înțelepciune“ (4): „Doi oameni se apropie unul de celălalt pentru a-și dărui bucurie, altfel nu are sens.“
„Am început să nu-i mai suport pe oamenii cu care nu mă pot înțelege“ T. Dulce T., Cu siguranță că la ora aceasta dormi. […]
Aurel Dumitrașcu: „Dumnezeu nu poate ucide pe oricine, oricum, oricând.“
E ora 24. Dacă nu cumva a trecut. A venit Radu Florescu pe la tine. Ți-a adus Biblia și alte cărți religioase. Le vei citi […]
Inedit Aurel Dumitrașcu – O ULCICĂ DE ROUĂ
Să deschizi poarta unui spital și să te strecori convulsiv ca o scrisoare băgată printre uși de poștaș să te duci sus pe coridoarele albe […]