Borca, 5 aug. 1980 Te salut, neliniștitule! Mulțumesc pentru „Napoca“[1]! Îmi plac scrisorile tale. Pentru că-mi dau ocazia să nu fiu de acord cu ceea ce spui în unele locuri, ori aceasta e o minunată condiție împotriva plictiselii, mă refer la posibila plictiseală epistolară. Cred că la noi nu…
Tag: corespondenta
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Sorin Grecu: „Mă simt nespus de sărac, ca o Grecie fără temple!“
Borca, 23 mai 1980 Te salut, dragul meu! Câte o cioară cade prin noi, nu știu dacă tu ai văzut vreodată cum, uneori, câte un deal pleacă, își iese din fire, se mută peste copaci, acoperă albii, face din pâraie niște portocale stoarse, poate un fel de șoșoni pentru pribegii…
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Geo Dumitrescu: „Nu pot pricepe cum de uită tot mai mulți ce e omul, în favoarea banilor!“
Borca, 5 Ian. 1980 Bună ziua, Geo Dumitrescu! Nu v-am scris din vară, de prin august! Deși fiecare scrisoare pe care v-am scris-o era o mâhnire învinsă. S-ar putea ca atunci când ne pierdem patetismul să devenim de o muțenie stoică, sau de o imbecilitate deprimantă. Cred, totuși,…
INEDIT Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Dana Pîntea: „Partidul a făcut totul ca să mă îmbolnăvească.“
BIENALA DE ARTĂ PLASTICĂ „LASCĂR VOREL“[1] Joi, [7 septembrie] 1989 Draga mea dulce, Poate că n-o să-ți scriu în fiecare zi, nici nu-mi propusesem una ca asta, însă, uite, am și-n seara aceasta dor de vorbă cu tine. Poate și pentru că e cald în casă. Afară,…
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Magda Cârneci: „Cât oportunism de ultimă speță!“
22 martie 1989 Draga mea, Nu au putut să-ți scriu mai repede, pentru că multe zile după ce m-am întors de la București am continuat să fiu afectat că nu te-am întâlnit. Nu știu de ce nu am reușit să ne vedem?! Poate că tu nu ai vrut neapărat…
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Magda Cârneci: „Uneori numai intoleranța mai poate deratiza câte ceva!“
Borca, 20 februarie 1987 Dragă Magda, Nu țineam să-mi scrii neapărat, dar nu mi-ar fi plăcut să nu-mi fi scris. Găsirea tonului just rămâne, se vede, o problemă pentru toate taberele și indiferent de teritoriile din care „vin“ aceste tabere. Mă gândesc, însă, că nu tonul este important…
INEDIT Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Prințesă (3): „Ca să pot rămâne bun, este necesar să fiu intolerant cu proștii“
19 octombrie 1987 Minune dulce, De vreo două ore tot scriu și rescriu un poem de care nu-s mulțumit, deși am sentimentul că trebuie să fie grozav. Așa că: trec la alt poem. La tine. Mă cam doare capul, m-am încăpăţânat prea mult cu poemul acela și azi…
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Nichita Stănescu: „Cei mai mulți poartă doliu fiindcă nu știu să-și răspundă la propriile întrebări“
Borca, 17 februarie 1983 Bună seara, domnule Nichita! Crapă zeii de frig aici, în munți! Am detestat întotdeauna iarna. Și poate că asta a început de prin clasa a treia, când, ducându-mă la școală, în marginea unei păduri, am dat peste un cerb sfâşiat de lupi. Sângele acela…