Un vis boschian, greu de uitat în zori: singur, noaptea în cimitir, în picioare lângă mormântul lui Petrică Tătaru, prietenul copilăriei tale. Cu piciorul pe marginea mormântului, apăsând ușor noroiul. Și la un moment dat auzi ceva căzând acolo înăuntru, o bufnitură; și gemete. Și în partea dinspre cruce, secțional,…
Tag: aurel dumitrascu
INEDIT Aurel Dumitrascu – Scrisori catre Ioana (6): „Tovarăși de la Securitate îmi pun întrebări stupide“
Borca, 27 noiembrie 1980 Seri pustii, cu oameni șterși ca zidurile bisericilor vechi! Taci! Nu știu de ce taci! Îți scriu ascultând Czeslaw Niemen[1]. Mă simt din nou ca o pădure fără cerbi. Mor oameni buni, unii copii sunt bătuți, indivizi deranjați că nu publică prin reviste încearcă să…
INEDIT Aurel Dumitrascu catre Sorin Grecu: „Amintirea cea mai plăcută rămâne seara în care Elena Ștefoi m-a dus acasă la Nichita Stănescu“
Borca, 10 dec. 1981 Bună, dragul meu! Vin târziu. E o seară în care ascult muzică folk și acesta nu e un mod de a fi ușuratic. Pentru că această muzică are cel puțin texte excepționale, în general! Emisiunea lui Păunescu! Ieri s-a împlinit un an de când…
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Sorin Grecu: „Mai e nevoie de tăcere.“
Borca, 15 aug.’ 81 Bună, dragul meu! Mai întâi: mă bucur mult pentru că ești student! Și felicitările mele sincere! Să-mi scrii cum a fost. Și la română-franceză (locuri, candidați, ce s-a dat)! M-am întors din Sud! A fost prea cald. N-aveam chef nici de dragoste pe-acolo. Acum…
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Sorin Grecu: „Sunt bucuros numai atunci când scriu și nu mi-e rușine de ce am scris.“
Borca, 17 dec. ‘80 Te salut, bunul meu Sorin! Am tăcut mult! Pentru că nu mi-e deloc bine! Pentru că mă bat cu prea multe mori de ceară, nesuferite luni, nesuferite impotențe poetice. Și nu mai știu. Îmi mor prieteni vechi, asta mă descumpănește, nu avem replică în…
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Sorin Grecu: „Mă întreb des câtă forță am pentru a nu exista oricum!“
Borca, 5 aug. 1980 Te salut, neliniștitule! Mulțumesc pentru „Napoca“[1]! Îmi plac scrisorile tale. Pentru că-mi dau ocazia să nu fiu de acord cu ceea ce spui în unele locuri, ori aceasta e o minunată condiție împotriva plictiselii, mă refer la posibila plictiseală epistolară. Cred că la noi nu…
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Sorin Grecu: „Mă simt nespus de sărac, ca o Grecie fără temple!“
Borca, 23 mai 1980 Te salut, dragul meu! Câte o cioară cade prin noi, nu știu dacă tu ai văzut vreodată cum, uneori, câte un deal pleacă, își iese din fire, se mută peste copaci, acoperă albii, face din pâraie niște portocale stoarse, poate un fel de șoșoni pentru pribegii…
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Elena Crenț: „Cred că de fapt mi-e dor de ceea ce urăsc mai mult: moartea!“
Bună seara, Elena! Toamnele ne prefac în parfum de scorțișoară ce umezește ochii zeilor. Toamna ne batem pentru surâsuri ca pentru principese. Toamna, vine acasă la noi un boboc de aur să ne spună el o poveste frumoasă. Și nu ne rămâne decât să tăcem într-o lene contemplativă, boieroși…
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Geo Dumitrescu: „Nu pot pricepe cum de uită tot mai mulți ce e omul, în favoarea banilor!“
Borca, 5 Ian. 1980 Bună ziua, Geo Dumitrescu! Nu v-am scris din vară, de prin august! Deși fiecare scrisoare pe care v-am scris-o era o mâhnire învinsă. S-ar putea ca atunci când ne pierdem patetismul să devenim de o muțenie stoică, sau de o imbecilitate deprimantă. Cred, totuși,…
MUȘCĂTURA DE ȘARPE – Aurel Dumitrașcu în amintirile lui Adrian Alui Gheorghe
Un ins „judecător nemilos gata să te pună în dificultate, doar ca să apară să pară el mai moral, mai talentat, mai în față cu un pas“, un tânăr ce „inventa continuu munți, ca să urce“, căruia îi plăcea să provoace oamenii și „să îi vadă chinuindu‑se în fața întrebărilor…