Borca, 23 ian. ’86
Stimate domnule Eugen Barbu,
Ce veselie trebuie să fie în casa dumneavoastră! Sântimbreanu şi Gabriela Negreanu „au căzut”! Admirabilul editor al atâtor scriitori tineri este și victima piticismelor dumneavoastră. Felicitări! Veselia dumneavoastră, desigur, e la fel de mare şi pentru că Octavian Paler e comentat în revistele Uniunii până şi de tehnicieni! V-aţi gândit măcar o clipă, în imensul dumneavoastră orgoliu de „monstru sacru”, cât de mult participaţi la discreditarea statutului scriitorului?! Aţi ajuns să vă bucuraţi numai de stima tinerilor fără destin, ceilalţi fiind sincer dezgustaţi (şi mereu liberi pentru dezgust). Ce glorie vă puteţi face din jignirea sistematică a tinereţii atâtor scriitori?! Nu vă întreb, pentru că nici nu ţin să răspundeţi.
Ce poate fi mai penibil într-o cultură decât să hotărăşti valoarea unor cărţi prin referendum popular ori prin şedinţe de sindicat?! Mizeria aceasta vi se datoreşte şi dumneavoastră. Felicitări!
Nu vă doresc nimic bun în acest an pentru că nici dumneavoastră nu doriţi nimic bun scriitorilor! Aţi vrea să fiţi unicul?! Sunt dispus oricând să vă declar scriitorul naţional al republicii Togo! Din păcate, vă informez, nu depinde de mine.
Aurel Dumitraşcu
P.S.: O cultură nu se susţine prin amabilităţi, dar nici prin jigniri!
(Variantă publicată în „Carnete maro“,
editura „Cartea Românească“, 2019, vol. II, pg. 91)