* – Liviu Antonesei ți-a împrumutat câteva cărți care te interesau mult și ai revenit în munți însetat să parcurgi acele cărți (Cioran, Șestov etc.) * – Iașul rămâne totuși un oraș de care nu te poți atașa, care nu-ți place decât prin „locurile sale de artă“ și prin prietenii…
Author: admin
INEDIT Aurel Dumitrașcu – „Un vis boschian“
Un vis boschian, greu de uitat în zori: singur, noaptea în cimitir, în picioare lângă mormântul lui Petrică Tătaru, prietenul copilăriei tale. Cu piciorul pe marginea mormântului, apăsând ușor noroiul. Și la un moment dat auzi ceva căzând acolo înăuntru, o bufnitură; și gemete. Și în partea dinspre cruce, secțional,…
INEDIT Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Ioana (7): „De îngeri nu am nevoie. De OAMENI, doar.“
Borca, 28 dec. 1980 Bună, Ioana! Fusesem derutat, la început, de tăcerea ta. Pentru că abia pe 22 decembrie a ajuns plicul tău aici. Și pe 23 l-am primit. Ai scris pe 16, l-ai pus la poștă pe 18. A fost un mic chin pentru mine. Pentru că…
INEDIT Aurel Dumitrascu – Scrisori catre Ioana (6): „Tovarăși de la Securitate îmi pun întrebări stupide“
Borca, 27 noiembrie 1980 Seri pustii, cu oameni șterși ca zidurile bisericilor vechi! Taci! Nu știu de ce taci! Îți scriu ascultând Czeslaw Niemen[1]. Mă simt din nou ca o pădure fără cerbi. Mor oameni buni, unii copii sunt bătuți, indivizi deranjați că nu publică prin reviste încearcă să…
INEDIT Aurel Dumitrascu – Scrisori catre Ioana (5): „Sunt așa învățat cu pustiul încât m-am obișnuit să primesc totul cu stoicism“
Borca, 12 noiembrie 1980 Bună, draga mea! Nu știu daca e tocmai bine că-ți scriu azi, sunt foarte supărat, a murit un om. Un om la care țineam mult. Singura rudă la care țineam[1]. Am stat câteva ore în imposibilitatea de a face ceva. Nu știam ce să…
INEDIT Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Ioana (4): „Singurătatea este mai profundă chiar și decât Maramureșul.“
Borca, 4 nov. `80 Bună, draga mea! În dimineața aceasta am primit cuvintele tale. Le-am aşteptat mult! Mi-amintesc un vers excepțional din Vasile Vlad[1]: „Așteptarea: suflet cu cocorii pe drum“. Dar îți scriu imediat dintr-un motiv care, vei vedea, e normal să mă doară: nu pot veni la…
INEDIT Aurel Dumitrascu catre Sorin Grecu: „Amintirea cea mai plăcută rămâne seara în care Elena Ștefoi m-a dus acasă la Nichita Stănescu“
Borca, 10 dec. 1981 Bună, dragul meu! Vin târziu. E o seară în care ascult muzică folk și acesta nu e un mod de a fi ușuratic. Pentru că această muzică are cel puțin texte excepționale, în general! Emisiunea lui Păunescu! Ieri s-a împlinit un an de când…
AUREL DUMITRAȘCU – JURNAL NECENZURAT (2): „Adrian vorbește mult despre faptul că femeile îi rod clanța ușii“
25 iunie 1981 – Daniel[1] a trecut pe aici, luni (azi e joi, 25). Fără să aibă chef de vorbe cu tine. Foarte bine! Să fie supărat pentru că tu un suporți cleptomania în literatură! Nu ești tu vinovat de criza prin care trece. Dar are toate șansele să…
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Sorin Grecu: „Mai e nevoie de tăcere.“
Borca, 15 aug.’ 81 Bună, dragul meu! Mai întâi: mă bucur mult pentru că ești student! Și felicitările mele sincere! Să-mi scrii cum a fost. Și la română-franceză (locuri, candidați, ce s-a dat)! M-am întors din Sud! A fost prea cald. N-aveam chef nici de dragoste pe-acolo. Acum…
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Sorin Grecu: „Sunt bucuros numai atunci când scriu și nu mi-e rușine de ce am scris.“
Borca, 17 dec. ‘80 Te salut, bunul meu Sorin! Am tăcut mult! Pentru că nu mi-e deloc bine! Pentru că mă bat cu prea multe mori de ceară, nesuferite luni, nesuferite impotențe poetice. Și nu mai știu. Îmi mor prieteni vechi, asta mă descumpănește, nu avem replică în…