8 august 1987 Dragul meu, Îți scriu târziu și fără să-mi cer scuze. Pur și simplu am fost năpădit de tot felul de lucruri care m-au demoralizat ca prieten, ca epistolar. Examenele[1] (toate) din anul V, lucrarea de stat despre Virgil Mazilescu[2], susținerea (la sfârşitul lui iunie, deși…
Month: March 2023
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Dan David (6): „Sunt rău pentru că țin să rămân curat!“
Borca, 22 decembrie 1985 Iubitule, Cum să-ți fi scris în lunile astea îmbulzite spre o aceeași gură de căpcăun?! Am scăpat de fiecare dată, e drept, însă numai tare trist. N-am reușit să plec de aici și aceasta mă scoate din minți tot mai mult! Nu sunt zei. Sunt…
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Dan David (5): „Aștept o fată cu sâni de basm și șolduri de goeletă!“
Borca, 16 septembrie 1984 Dragul meu, Da, din munți! În primul rând: nu pot pleca spre tine – București acum! Am post, dar se face carte și nu pot să plec din nou imediat. Pe 13, deși am stat toată ziua în Piatra Neamț, cu Radu[1] și Adrian[2],…
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Dan David (4): „Suntem prea talentați pentru a ne duce talentul la Muntele de Pietate!“
Borca, 11 martie 1984 Bunul și dragul meu boier, Azi n-am văzut niciun înger beat, așa că-ți scriu, potopind astfel drumul până la tine – unde am să și ajung cândva, poate în cea vară, poate în astă viață. Te îmbrățișez, mai întâi, pentru ultima ta seducătoare harababură[1]! Nu-i…
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Dan David (3): „Într-o vreme în care se poartă basc ori nu se poartă nimic, mie mi-e dor de joben!“
Borca, 20 iulie 1983 Bună, dragul meu! Știu că ești un om bun pentru că ești limbut. Și pentru că podul tău cu fân scârţâie uneori din toată cucuta pe care-o îmblânzeşti, numesc limbuția ta cântec. Bărbații îmi scriu în mod obișnuit puțin, ei vor cu orice preț să…
INEDIT AUREL DUMITRAȘCU către DAN DAVID (2): „Nu știu de ce mi-au trebuit atât de mulți ani pentru a-mi da seama că numai dragostea merită totul!“.
Borca, 14 martie 1983 Bună, dragul meu! Îți scriu târziu, cu nu știu ce astru rezemat de creierul meu, plictisit și fandosit prin cele lecturi nesfârşite, acrit de consoane, fericit uneori – când mă vizitează T. (adică Tudorița), minunea aceea de paisprezece ani și mai multe miresme (până și…
INEDIT: Aurel Dumitrașcu către Dan David (1): „Mi-am recitit cărțile și sunt amare, bolnav de amare!“
Borca, 5 noiembrie 1982 Cât duh și câtă scorțișoară, dragul meu! Epistola ta, duhnind a prietenie și râs eretic, mi-a plăcut mult și îți mulțumesc! Limba de tăcere întinsă între timp, domoală, nu s-a vrut nici răspuns întru plictis, nici caravană întru prolalii spăimoase. Dreapta lumină, de care și…
Aurel Dumitrașcu: „Copilărie, frumusețe scăpată din frâu, copilărie, nebunie pierdută!“
4 septembrie 1980 Te-ai reîntâlnit cu Costică a lui Loghin. Venise să-i ajute pe cei bătrâni la otavă. Ați mâncat dintr-un pepene și ați vorbit. Ați rămas frumoși, dar vă doare copilăria, nu-ți vine să crezi că așa repede s-a dus totul dracului. Este groaznic să stai cu prieteni…
Aurel Dumitrașcu: „Un oraș nu va avea niciodată puterea să învingă inima unui om ca tine!“
ORAȘUL În orașe, întotdeauna, ai timp să-ți închipui cum ai fi fără munți. Străzile se prelungesc într-un fel de cuvinte spuse cu șiretenie, ți se pare deseori că un capăt de stradă este capul unui om, o minte cuprinsă de solitudinea în care apare ceața. Spectacolul străzii este fascinant!…
Aurel Dumitrașcu: „Am avut sentimentul că în mine putrezesc manechine.“
10 noiembrie 1980 Ningea biblic. Și m-am afundat în pădure. Era o liniște îngrozitoare. M-am gândit de ce-mi caut așa des astfel de stări de amenințare, de insecuritate?! Era o liniște îngrozitoare. Ningea biblic. Eram afundat în pădure. M-am gândit la lupi. Ei au mai mâncat oi între timp….