Joi, 7 decembrie 1978 Același frig turbat. Copiii nu s-au schimbat. Îi găsesc zi de zi la fel de frumoși, sau chiar mai frumoși. Doinița. O caut. Râd cu ea. Și cred că știe că țin mult la ea. Soarele nu poate îndulci frigul tăios. Muzică. Masă. Nicio pasăre….
Month: October 2022
INEDIT Aurel Dumitrașcu: „Poetule, trebuie să le-o plătești proștilor, proștii care respiră și aerul altora!“
Luni, 18 septembrie 1978 E ziua Anei Fenoghen. La mulți ani! Școala. Doamna Gondor mi-a spus mergând spre școală că cineva dintre profesori (eu am zis așa: profesoare) mi-ar fi făcut „reclamație“ la director că-n ore le citesc uneori și poezii copiilor. Mi-a spus-o prietenește, înţelegându-mă și dezaprobându-i pe…
INEDIT Aurel Dumitrașcu: „O să înviem din nou.“
Vineri, 17 noiembrie 1978 Am ore de la 10. Deci pot rămâne. Ca un lac peste care au trecut bărci friguroase. Muzică. Muzica este un „Tatăl nostru“ al liniștii nesimulate. Cărți. Limba rusă. Mă bărbieresc. Părul iese din mine ca să-mi amintească ce e… un arici. Diminețile-s reci ca…
INEDIT Aurel Dumitrașcu: „Eram nebuni și inconștienți. Pentru că jocul era adevărata noastră virtute.“
Marți, 5 sept. 1978 Sculare târzie. Soare. Muzică. Toată dimineața am recitit și transcris Pavese. Am învățat multe din Pavese. Şi-n primul rând din demnitatea însingurării, încrâncenarea celui care nu poate trăi fără scris, deșertăciunea vieții, frumusețea chinului privit pe zi însorită și pe ploaie mai ales. Ploaia –…
INEDIT Aurel Dumitrașcu: „Sunt sentimental…“
Sunt sentimental pentru că sunt nordic și vânătorii cred că sunt cerb cântând când mă aud prin pâraie când mă zăresc printre turlele ierbii Duc tot timpul în buzunar o piatră lucioasă mirosind a fecioară când adorm mă păzesc ploile deși sunt ocolit de lupi ca o plăpândă ciudățenie; în…
INEDIT Aurel Dumitrașcu: „Moartea nu începe niciodată așa.“
Sâmbătă, 28 iunie 1980 Mare rahat și lumea asta! O privești, îi pui coroană, peste o secundă o vezi prăbușindu-se în noroi, ridicându-se surâzătoare, discutând, dându-şi „aere“, apoi cade din nou în noroi… Și tot așa. Toate părerile tale despre oameni sunt atinse doar de clipa respectivă, clipa…
INEDIT Aurel Dumitrașcu: „Jocurile geniului pot fi învățate numai în singurătate deplină!“
Vineri, 27 iunie 1980 La 8 te scoli. Mama s-a dus din nou la prășit. Citești poeme de Nicolae Ioana[1], foarte reci, foarte idolatrizante de singurătate. Dimineață timidă, cu un soare amenințat de nori. Asta e totuși o lună proastă, nu prea-ți merge mintea. S-ar putea să fii și…
INEDIT Aurel Dumitrașcu – Bunica ta
– Bătrână era cultiva flori la periferia orașului adolescenții le cumpărau și le puneau în părul fecioarelor avea fața plină de linii ca o hartă cu transporturile feroviare și mâinile ei semănau cu vrejurile din vie se uita la mine și zâmbea trist când îmi spunea că nu știe să…
INEDIT Aurel Dumitrașcu: „Într-o zi o vei păți. Realmente ești tare amenințat de Rău.“
Marți 12 februarie 1980 Ești un om tare amenințat. Îți dai seama că tot timpul ești amenințat. Și nu poți ști cum vei sfârşi într-o zi. La un moment dat a început să te doară capul. Ai luat un antinevralgic, în ciuda obișnuinței. Mai apoi n-ai mai văzut. Realmente…
INEDIT Aurel Dumitrașcu – PÎNĂ LA URMĂ VA TREBUI SĂ MOR
– Pînă la urmă va trebui să mor. Știu aceasta și plec de la tine în zori Pe străzi cenușa cucerește orașul profetul îmi cere iertare Pînă la urmă va trebui să mor. Știu aceasta și plec de la tine în zori.