Și dacă marea se va muta în mine,
și dacă munții își vor desluși bucuria
într-un om așa bun și frumos (tu), și dacă
ne vom întoarce cu fața spre ce n-am
atins, și dacă ne vom ști pe de rost,
și dacă vom confunda poezia cu sufletele
noastre pline de cireși și zăpezi, și dacă
vom întinde mîinile și vom zbura, și
dacă într-o zi vom fi știind că într-o
vară tristă am inventat fericirea, dacă
toate acestea întîmpla-se-vor, să recunoaștem
în fața oricui că nu am existat inutil.
Aurel Dumitrașcu
17 iulie 1979