– Ca să nu plece mama
Nicăieri
(voi nu vă iubiți mamele?
nu-i scrieți poeme și-n somn?
nu vă mirați de ce fac
eu în camera-mi rece!)
am așezat toate albumele
de familie
lângă uși,
nu are unde să mai plece,
se-ntâlneşte cu toți la intrare
îi invită-n camera noastră
cea bună (și-așa tot rămâne)
rugându-i să-i spună
ce mai este nou
în trecuta lor tinerețe,

Eu nu zic nimic,
sunt atent la albume,
nepoții fug când las
albumele la uși,
nu am cu ce mai umple
golurile lăsate de ei
și ca să nu plece mama
nicăieri
mă frământ
cum să umplu acele goluri
cu alți nepoței.

Borca, 15 august 1977

Leave a Reply

Your email address will not be published.