În „Arhiva Aurel Dumitrașcu“ primele epistole către criticul Livius Ciocârlie datează din toamna anului 1982, când Aurel Dumitrașcu încă nu împlinise 27 de ani. Răspunsurile criticului, păstrate, din fericire, până astăzi, ne fac să înțelegem o mică parte din zbuciumul sufletesc dezvăluit de tânărul poet: „Îmi spuneți că sunteţi cel…
Month: September 2021
ANA BLANDIANA – AUREL DUMITRAȘCU: „Prietenie si posteritate“
În afara sentimentului că este un poet de o aproape halucinantă autenticitate – sentiment pe care mi-l dădeau nu numai versurile sale, scrise sau nescrise încă, ci întreaga înfăţişare, gesturile, privirea – de la Aurel Dumitraşcu mi-au rămas două amintiri: Una este o întâlnire într-o sală plină până la refuz…
EXCLUSIV: Tudorița Rusu – „Nerostitele. O poveste cu Aurel Dumitrașcu“ (1)
Clopoțelul sună începerea orei de Limba și Literatura Română. Eram elevă în clasa a VI-a, puștoaică timidă ce iubea mult tăcerea și contemplația și care doar uneori, la serbările școlare, avea curajul să-și dezvăluie vocea ceva mai cu îndrăzneală, pentru cei ce știau s-o asculte cu sufletul deschis. Clopoțelul sună…
Aurel Dumitrașcu sub supravegherea Securității (3): „Tovarășu’ Dumitrașcu, ne creează probleme…“
Piatra-Neamț. Hotel „Central“. Noiembrie 1989. O cameră la etaj. Mulți turiști ruși. Boc boc boc în ușă. – Daa! Cine e? Mă îndreptam către ușă să deschid. În papuci și pijamale. – De la recepție! se aude un glas ca prin vată, amortizat de izolarea fonică a spațiului. „De la…
Aurel Dumitrașcu sub supravegherea Securității (2): „Ceaușescu ăsta m-a omorât!“
Eram câțiva literați amatori în acel oraș, ne adunam la un cenaclu Jean Bart”, un ofițer îl conducea – Lazlo Noel. Acolo ne înghesuiam toți, într-o încăpere din clădirea Consiliului Local sau la Casa Armatei. Se pare că regina mereu absentă, a acelui cenaclu, era Ana Fenoghen, o poetă din…
Aurel Dumitrașcu sub supravegherea Securității (1): „Un Poet și doi Securiști“
Aurel Dumitrașcu ar fi împlinit în aceste zile 37 de ani. Când îl felicitam la telefon pentru un nou grupaj apărut în vreo revistă literară, îmi răspundea evaziv: „Bătrâne, întâi să murim!“ Și a murit. Într-un spital din București, de o boală incurabilă, în brațele logodnicei lui, după ce, din…
INEDIT – Luca Pițu către Aurel Dumitrașcu: „Totu-i o.k., bătrîne eretic sabasean!“
Iași, 4 XII 1985* Dragă Au[răule], Cetirăm ieri-alaltăieri cu Anișoara scrisa-ți și mult ne înveselirăm. Și nu puțin ne întristarăm. Rîserăm cu un ochi de încurcătura ta, ePISTOLARULE; plînserăm cu celălalt pentru instanța ta maternă, dar ne păstrarăm în stare de veghe ochiul terț, ochiul pineal, cel cu…
INEDIT: Gellu Dorian către Aurel Dumitrașcu: „Sper și eu într-un timp mai bun, într-o liniște pe care mi-am pierdut-o…“
Botoșani, 11 noiembrie 1989* Bună dragule, am tot sperat că ajung pe la Piatra Neamț (ocazii ne-au tot amenințat, ba și că voi ajungeți pe aici!), dar iată că n-am ajuns încă. Cu greu, după lupte (inegale și legale) am obținut, în sfîrșit, și noi cărțile de la…